Mai tacă-ți gura aia spurcată!
Vai, cât am mai râs când te-am auzit
Deși să spun sincer, mă prefac perfect,
Îmi venea să urlu când am auzit
Gură mai spurcată ca a mea
Jur că nimeni nu mai are
Totuși nu vreau să strigi tu asta
Vreau să-mi spui că gura mea
E una din cele fermecate
Ce închide în palatul ei
Cântece și povești desfrânate
Să-mi spui că sunt alambicată
Cum n-ai văzut în viață toată
Chiar dacă, știm amândoi,
ce-nseamnă
Spurcată-i doar gura ce-ndeamnă...