Sunday, 5 April 2020

Meteora

Metéora

Clopotele de la Meteora îmi sună adesea în timpane, mi le zgârie.
Dar toaca e cea care mă readuce la viață, de fiecare dată când o ascult, atunci mă gândesc cu groază cum pot să cad mereu în păcat, facil și nesimțitor. Îmi amintesc cum mi-am despletit părul, tu ai luat meticulos o foarfecă, mi l-ai tăiat, l-ai îndreptat și l-ai vopsit, ai omorât tot ce era pur și neîmblânzit în el, ai scos toată natura și pădurile din el. Ți-ai dat jos crucile de pe pereți și ai zis amin până când s-au cutremurat toți demonii de deasupra capului meu. Și m-ai întrebat dacă te las să vezi acum părul tăiat și ciuntit, tot întreg în splendoarea soarelui, pentru tine ăsta era cel mai erotic lucru cu putință de când te inchisesei în chilie la meteora.
Te-am tot ispitit până mi-ai zis că simți cum ți se schimbă corpul și cobori în iad. Abia atunci am înțeles ce șarpe am creat și de ce în povestea asta a noastră eu eram acum eva și eu am greșit, eu am provocat, eu am cerut cu lacrimi asta, crezând mereu că eu rămân victimă.
Ca și acum 8 ani. Dar acum am fost călău.
Clopotele de la Meteora sună în gol, totul împrejurul meu miroase a mir și a lucruri sfinte, amestecate cu sânge vărsat aiurea.
De ce nu pot să plâng, să mă biciui, nu mai pot să mă simt vinovată de nimic, aștept să simt vina aia copleșitoare care să mă oprească definitiv și, cu toate astea, deși mi-a promis, nu vine nici azi. Pentru că poate nu o las să vină, mi-e frică de ea și știu că, dacă vine, o să mă cutremur și o să mă urăsc până la sfârșitul vieții pentru răul pe care l-am hrănit.
A pus stăpânire pe mine mândria și nu mai pot să scap de ea nici cu o mie de rugăciuni, nici cu lacrimi, nici cu alcool. Clopotele mele de la Meteora, unde sunteți? De ce nu omorâți ce-i rău în mine, să îmi rămână doar crucile în piept, să mă duc să îngrop neliniștea asta de moarte din tâmplele mele bolnave? Clopotele mele de la Meteora, nu mă amăgiți și nu îmi cântați aliluia înainte de vreme.
Nu mă răstigniți înainte să apuc să mă căiesc, mai sunați o dată măcar, clopotelor de la Meteora...

No comments:

Post a Comment