Mă duc și eu să-mi peticească sufletul
Zdrențe, găuri și cârpituri,
Nu știu dacă se mai poate face ceva
Așa mi-au zis de la croitorie
Cred că trebuie să-l aruncați...
Toată lumea aruncă tot azi,
Nimic nu se mai salvează, reciclează
Am ajuns să trăim totul pe fast mood
Se strică, aruncă, nu mai e bun.
M-am apucat singură să mi-l cos,
Până la urmă, ce poate fi așa greu?
Trebuie doar să iau un vis și un ac
Și să încep să cos unde lipsește
Ce naivă ești, nu vezi cum coși strâmb?
Așa mi-au zis de la croitorie
Cred că trebuie să-l aruncați...
Toată lumea aruncă tot azi,
Nimic nu se mai salvează, reciclează
Am ajuns să trăim totul pe fast mood
Se strică, aruncă, nu mai e bun.
M-am apucat singură să mi-l cos,
Până la urmă, ce poate fi așa greu?
Trebuie doar să iau un vis și un ac
Și să încep să cos unde lipsește
Ce naivă ești, nu vezi cum coși strâmb?
Hahahahahahahahahahahahaha
Ți-am răspuns că așa este sufletul meu,
Nu e strâmb, este imperfect de perfect
Vezi, pentru că are petice și cusături și ate
Acolo unde nimeni complet nu înțelege
Ai râs iar, mi-ai zis că sufletele-s drepte,
Ți-am răspuns că așa este sufletul meu,
Nu e strâmb, este imperfect de perfect
Vezi, pentru că are petice și cusături și ate
Acolo unde nimeni complet nu înțelege
Ai râs iar, mi-ai zis că sufletele-s drepte,
Că doar noi le strâmbăm cu greșeli
Să nu mai cos nimic de azi înainte:
De azi sufletul tău nu mai este defect.
De azi sufletul tău nu mai este defect.
No comments:
Post a Comment