prietenia noastră e ca o sticlă de lalique
s-a mai spart câte un pic din ea
de vreo 14 ani încoace
cioburi imposibil de pus la loc știi și tu
dar lichiorul se face din ce în ce mai bun
începe să se conțină pe sine în eter
pe măsură ce trec zilele și ne amestecăm
poate că apa cu vinul fac casă bună
chimia din lichior totuși e de neînvins
prietenia noastră e leagănul adolescenței toate iubirile neconsumate la ceas de noapte insomnii și multe bălării de fapt
tot ce nu ne-am spus vreodată dar e acolo ești sunt aici încă ne suntem una alteia
cum sunt moleculele din clasa I
de nedezbinat
nu ne-am mai văzut de câțiva ani golurile
am tot încercat să le umplem cu altele
să ne descoperim până am ajuns
să ne despărțim
am devenit femei azi oare putem să ne vedem cu adevărat mă tot întreb
și îmi răspund la fel de sincer că orice s-ar întâmpla și oricâtă vreme ar trece peste
noi ne vom rămâne
una alteia pentru totdeauna
precum în cer așa și pe pământ
No comments:
Post a Comment