Excavator galben

excavatoare macarale
stranii mecanisme de autoapărare
așa cum stau și eu destrămată
într-un singur fir de ață invizibil
Miroase a noroi și a pământ ud
Și a iarbă care nu e niciodată verde
Și a pomi care niciodată nu înfloresc
Miroase ca gândul meu deșart
În care a intrat excavatorul nemilos
Mă uit cum intră în pământ ca în mine
Fără milă, fără remușcări, fără emoții
Brutal, dureros și deloc necesar
Se uită toți muncitorii la mine
Și nu pot să nu mă gândesc cum
Toată lumea e oarbă și excavatorul
calcă în picioare mii și mii de flori
Sub povara dinților lui de fier
În ei a rămas doar pământ
În mine a rămas doar sânge
Și soarele tot răsare și azi,
Apoi am râs așa de tare și de mult
Că simțeam cum intră în burta mea
Și mă sapă așa de tare că de asta
mă doare așa de la râsul asta stupid
un râs provocat de un excavator,
cât de stupid, cât de inutil, cât de ciudat...