Psalmului din mine

Aud niște voci grave, groase
Niște bărbați cântă din strană
Precipitați și agresivi pe ritmuri
Mă tot gândesc cine ascultă
Muzică bisericească la ora asta
Și, mai curios, ce slujbă mai e asta?
Nimeni nu se mai duce la biserică
La ora asta, azi, săptămâna asta.
Mă apuc să ascult atentă prin pereți,
Doar să-mi dau seama de unde se aud
Nu e.
Se aud și mai tare și mă cam sperie
Nu înțeleg ce zic și parcă-s furioși
Pe mine
Încep să se certe și să mă hulească
Îmi tot zic ceva de Dumnezeu
Ce psalm frumos și trist îndrugă!
Probabil sunt doar îngerii mei
Se sinucid pe rând din mine
Și abia atunci am auzit deslușit
Că vocile erau în capul meu căit.