visătoarei din mine

ne-am împrumutat unul altuia
pe rând câteva vise
o cicatrice
și mai multe minciuni
el mi-a luat mie puțină lumină,
eu i-am luat lui puțin întuneric
a ieșit de aici o ciudată simbioză
o stranie reacție de fotosinteză
nici acum nu știu
cum de e-n viață!
dar înțelegerea e înțelegere!
ne-am promis că data viitoare
când vom ieși amândoi la joacă
să ne dăm toate amintirile înapoi
să nu ne mai ascundem după zori
să răscolim tot albastrul
până ajunge la soare unul din noi
să învățăm cum să iubim senin